Albastrul cer se reazemă pe plopi
Şi-un suflu viu tălăzuieşte lanul;
Sângele macilor ţâşneşte-n stropi
Şi ciocârlia-şi fulgeră elanul.

Spicul e greu, aproape dureros,
Căci bobul în belşug a dat din glie,
Mişcându-se în soare, unduios,
Lanul de aur la cules îmbie.

De bobul greu, ţinut la subsuori,
Cămaşa spicului stă să plesnească;
Veniţi din patru zări, secerători,
Stăpânu-i gata să vă răsplătească.

Unii-au udat ce alţii-au semănat
Dar Domnul vieţii a făcut să crească,
Voi sunteţi aşteptaţi la secerat,
Să duceţi rod în Patria cerească.

Intraţi cu râvnă, lanul e mănos,
Cereţi putere, cereţi Apă vie,
Aduceţi-vă snopii la Cristos
Şi veţi fi răsplătiţi în veşnicie.

Seninul blând se reazemă pe plopi
Şi în văzduh e tril de ciocârlie,
Cântaţi şi voi, culegători de snopi,
Căci şi în cer e cânt de bucurie.

Amin